The -

Storm

Strigoi

Lonely priest

Magazine girl

The Masks Policy

Rubber ducks and magic, here’s a synthesis of what i’m talking about.In pursuit of catharsis; through trash, through words, through shifting the paradigm until there is no paradigm at all. Lowly, words spoken to the world wide web, read by few, mocked by many, one of the colorful ingredients that feeds a prosperous whorehouse.
Behold! said the apostle, I ride the holy cow in glory, the cross in my right hand impales the turtle’s head and the world is shattering by it’s earthquake. My left hand melts into an inverted cross that pierces the heavens. And yet inside my armor there is nothing but few drops of blood. My heart has eight rays, but it doesn’t adhere to an eight-rayed membrane.
Be it a left-handed path or a right-handed path, we all know how it’s called, no matter which hand you use. Such obscene secrets and rites, useless today as they were useless a thousand years ago…
“Thou shalt use no hands while performing the art!” (chant and squeeze rubber duck)
-Where is the apostle now?
-He died, i suspect, leaving a curse prescription behind, “do not share”.
-Are these metaphors?
-They are not. Do not take it as a charade, sharpness is my goal when describing it. If words are twisted, it is because the story is twisted. I read that on the backcover of my tarot manual.
-Many facets?
-Yes. Thousands, and new ones available for any occasion. Custom mutations, by will or by self-preservation instinct. It’s a process that once started, can not be stopped.
-Why interfere?
-Ego. It survived disinfection, therefore it shouldn’t be killed. It is not a part of the membrane and the human is the only structure that has an active self conscience. While everything owns a self conscience, it is only a vegetal function. It is running on background, no other structure is aware of it. That is why a human is a god, and above god, since the Source itself is lacking awareness.
The ego is a parallel membrane. Could this be real, and simply understanding this-not by logic but by identifying yourself with the information-could switch you to godmode.
-Why don’t interfere?
-As i said, it can not be stopped. Once you made a change, you trigger another change that must be shaped by your will. The BIOS called ’fate’ does not affect you anymore, if you do it correctly. Blessed or screwed, your choice, depending on you bare will and capacity to refuse a bells hat as well as a top hat.
-Reveal me the meaning of all this.
-I have no f*cking idea, dude..see further info on automatic writing.
All canons were respected until now. See for yourself, if there’s something else in your head except future plans.
The Masks Policy, this was the approximative old term. It is of great importance, it is the basic law of interference. For those suspecting nothing of what this could be, explanations would be a loss of their time. There is some critical moment when what is outside current mask appears as a neutral projection, in despite of the owner of the mask being in middle of events. In this point zero, he will find that there is nothing left of ’him’. Now he can truly perceive the apostle’s words. ’Only few drops of blood inside the armor’. Fear, anguish, depression, madness, blabla etc? Will pass or will devour you.
The long-expected moment, is there anything beyond the mask policy? Yes it is, and it is pure ego, unmanifested, but not similar nor congruent with the nameless light; ego is an unique term in the records of existence.
Rows: packs:
Love-honor-peace-brightness.
Hate-honor-pride-red.
Love-lies-sugar-jeans.
Hate-lies-glances-religion. And so on.
Credibility of a mask policy row can be high, for a simple reason: the owner of the mask forgets he is wearing it. He becomes it, but he is not trapped by it. The secret is RRR- to Remember, Remove it and Replace it when it is needed. What may you truly be? A materialist whore, a nihilist ascet, an ambitious monster, a weak romantic person searching strength, a rubber duck? Who cares, it will be hidden forever.
And the apostle came forth again, into a new avatar and with thundering voice he said the following: [screeech!]: Can your mind comprehend that what you used as a cheap metaphor so many times is real, active, used as disguise right now? Here I stand before your rodent eyes, stripped of all my masks, do you faceless lovers still love me? Can you recognize what it is that lies in front of you? Isn’t my ego consuming yours, burning it like rocket fuel would burn a scooter’s engine?
But caught by his rows spell, they raised loving eyes, each holding the pack he received, never seeing more than their static mind could carry. And they were merry, and they saw that it is good blabla.

In memory of someone that might be alive or not.

Twinkle

Twinkle, twinkle, little star
Find my dream and take it far,
Stop me crave for human ways,
Stop me chase the dual maze,
Live no more by maya’s game,
See the light and dark the same.
Twinkle, little quasar star,
Wrapped in laughs, there lies the war;
Twinkle, simple lyrics rhyme
Listen to the feast day chime
Sound of bells disguising void,
Statues, those to be destroyed;
Glory hymns- a mocking lay,
Smiling, ready to betray.
Twinkle, elemental born
For their rotten paths to scorn.
Spread your manifold blind arms
Taunt designed to hunt their swarms;
Cast in matter, kept by will,
Forged by thought-force,rendered still,
Neon road to future truth,
Dim cell that encapsules youth;
Twinkle, empty happy song
The jest ways are never wrong
May the insult strike the core,
Said the weasel, nevermore!
Twinkle, artificial light,
New frost falls, nuclear white.

Alchimia Psylociba 2-Abisul

Intunericul se lasa usor, invelind taramurile hiperboreene intr-o panza usoara, un giulgiu insangerat peste rituri nedescifrate de ochiul profan. Cel Batran facu cativa pasi spre rebis. Murmura cu buzele descantate de slanina cateva vorbe sacre..
Acum, recipientul devenise axis mundi.Din centrul lui curgeau alfanumeric deslusirile, in capsule fragile de sticla. Vortexul pulsa, pretandu-se atingerii unei maini. Mai mult sau mai putin receptiva, respectiv curata. Cat despre Mana divina isi dezintegrase ego-ul spre a primeni impersonalitatea principiului.
In tacere, adeptii, cu siguranta celui care stapaneste tehnica, ridicara paharele spre cer.
Abisul sucului gastric contopi primul pahar alaturi de festinul salbatic. Si vraja exploda, scurgandu-si continuitatea pe tevile de cupru ale athanorului..
Puterile noptii revarsau tarie in lichidul sacru. In masuratorile profane, chiar si saptezeci si sapte de crestaturi, in tagma gradelor. Adica puterea de a arde, cu flacara vie, daca la neatentia magului vapaia tutunului ar cadea napasta peste pahar.
Arborele luminos si-a infipt curand crengile binecuvantate in spiritele adeptilor. Cei dedati spre dulce posedare mistica erau marcati cu semnul alesilor, roseata violacee a nasului si adancile cearcane vadind profunzimea viziunii.
Cel Batran se retrase, cu mintea colcaind de cugetari intelepte, deoparte. Caci multe au fost intalnirile sale cu cele nevazute, iar cararile vazduhului erau deja batatorite pentru el.
Lichidul sacru in canitatile frizand homeopaticul, nu avea darul a-l trimite neintarziat  alaturi de credinciosi spre inalturi. Cugetul sau era de mult contopit cu realitatile supranaturale grosiere si usor tangibile. Iar cand se infrupta din lichidul cunoasterii, o facea fara sa se foloseasca de metodele greoaie ale nestiutorilor, de magia primitiva a paharului. Ci, prin cai nestiute de plebe, isi tragea intelepciunea si buna dispozitie direct din sursa inepuizabila. Se spunea, in soapte de adoratie, ca Cel Batran putea prevesti eficienta rebisului, scufundandu-si capul cu totul in vas si ingurgitand sacrificial cantitati nebanuite.
Dar aceasta nu era o celebrare obisnuita. A douasprezecea luna mugea tintuita pe cer, cerand sangele totemic. Asa ca, la invatamintele Celui batran, totemul a fost scos din templu, guitand, cu ajutorul incaltarilor aplicate in locul caruia dupa trecere in nefiinta i se zice sunca.
Pe pamantul proaspat atins de cativa stropi, semn al aprobarii zeilor barbari, tarana se contopise cu apa intr-o primordiala incarnare, prea rusinos catalogata mocirla. Adeptii stiau insa ca este sanul primitor al mamei pamant, deci nu pregetau sa se imbaieze, izbiti de duhul vesel si aprig al lichidului, ca atinsi de un inger al bunei vestiri. Alaturi, pregatindu-si plecarea, totemul ii imbratisa cu picioarele sale durdulii.
Si chiuituri napraznice alungau spiritele potrivnice, pe ritmuri aduse de calatori din rasarit.Sunetele completau hipnotic curgerea orgiastica a lichidului sacru, orientale, sacadate,cu vhoci hademenitoare si cu parfum de sintetizator aprins langa cort prin combustie spontana.

Alchimia Psylociba

In curtea din spate, taranii distilau un lichid suspect. Cand rosu, cand alb, urmarind semnele oculte din foaia populara, lichidul mocnea democratic in vazul obstii.
Atmosfera era patriarhala..apusul zvacnea zamolxian in departari..o buda se profila vajnic pe ceruri, din lemn stramosesc, cu foi gingase acoperite cu semne cabalistice emoliente si stiuleti de cucuruzi. Aproape pagan, ritualul lua forme din fum si se reorienta dupa bataia vantului.
Rebisul, chihlimbariu, se transforma..de pere..de pruna..Vasileeeeeeee..ce athanoru’ meu… adu odata recipientul sacru!..Si odata cu traditia aceasta non indo europeana, Soma cea foarte indo europeana se filtra prin metoda binecunoscut umana..in sancta sanctorum de lemn, iar initiatii mergand agale printre cucuruzi,o desertau pe via porumbina.
V.I.T.R.I.O.L., striga magul cu un accent oltenesc. Nu acronimul. Aduceti-l!
Aburul se ingrosa odata cu inaltarea noilor temple, de lemn. Ectoplasma tinea neaparat sa incununeze altarele septentrionale cu pacla ei organica.
Baphomet, se inchinara ei..Vasul capatase ectoplasma proprie. O mana acuzatoare iesind din Vas, puncta paharul. Un deget arata calea, in calitatea sa de continator al fertilitatii metaforice, mijlociul. In virtutea de aur a simetriei, centrul care desparte mana intr-o oglinda imperfecta, epifanie a lui Priapus.. Din Vas, paharele se umpleau galgaind intunericul ce va sa vie.

Aventurile studentului la arte

Aventurile studentului la arte-varianta necenzurata
~The anti-Papillon League~

Este mic, este infofolit intr-un palton negru, scamosat, cu trei numere mai mare si cu un cordon atarnand prea putin estetic. Blugii inuman de demodati sunt cel putin jerpeliti si cu o ruptura proaspata, gratie gardului pe care l-a sarit in incercarea de a ajunge mai repede. In mana cara o lucrare lesinata, spalacita, plina de arabescuri psihedelice,care ii oglindeste fidel starea de spirit. Sub ruptura din genunchi a blugilor se lafaie o vanataie cu o forma plastica, intr-o gama de culori reci, dar punctata compozitional de rigola rosie a zgarieturii. Pleata pe jumatate vopsita ii cade in dezordine peste ochii migdalati, umflati de nesomn si sustinuti de cearcane. Pare descrierea poetului demonic, dar nu, nu e personajul romantic strigandu-si rebeliunea in parcuri dezolante. Este doar studentul la arte, si inca unul netalentat.
Intr-un final, dupa ce vantul l-a impins de cateva ori pe sosea, purtat de panza ca un Icar modern, suie miile de trepte care duc spre Roma. Adica spre atelier. Se strecoara ca o umbra, piteste kitsch-ul intr-un colt si se aseaza strategic intr-o balta de vopsele. Colegii sai discuta diverse aspecte mondene, alternand cu subiecte gen initierea samanilor, pretul berii, relatiile personale, arta fotografiei, etc. Discuta intre ei, nu cu el.Studentul la arte se gandeste;oare calitatea de student la arte il defineste? Este acesta atributul sau principal?Inainte de a fi om, mamifer, brunet, haios, rau, este el Studentul La Arte?Intr-un mod evident raspunsul aluneca precum un vierme scarbos pe langa student. Nu ca ar constitui o piatra filosofala acest raspuns. Neeeeh…
Pe coridor se aude un sunet medieval: copite. Cai, tropaind lin pe strazile pavate cu piatra ale unui burg pustiit de ciuma. Asistenta, incaltata cu cizme dotate cu tocuri foarte inalte, produce acel zgomot delicat, ritmat. Cizmele sunt scumpe iar posesoarea lor este foarte imblanita. Cum vine, pasind impetuos,incadrata de blana, pare un viezure urias sau un harciog cu ceva mai mult tupeu. Priveste doct lucrarile expuse sarguincios de acei studenti care au o cariera academica in fata.
Ora zece a sosit, Omul Negru n-a venit…..
Asistenta fileaza lucrarile cu coltul ochiului, clipind ca o bataie de aripa. A unui fluture aurit… Isi tuguiaza buzele baltind intr-un rouge roscat, uleios, gras. De la o firma al carui nume si locatie ii suna studentului mai exotic decat dragonul de Komodo.
-Ttttttz!….Nu e prea grozava…dezamagirea ii paraseste insa repede figura profesionista. O voce cu un puternic accent oltenesc, sau poate doar schingiuita de incultura :
-Da’ mai vine profu’ azi? (apoi mai incet: sau ce p**a mea?..)
-Da, da, vine, domnul profesor va ajunge in curand.
Ah, rostirea impecabila, vocea catifelata ca un trandafir din piata 700, izbesc urechea studentului. Ascensiune nebanuita, dati-mi zeilor mie, si nu ma duceti in ispita non-actiunii…daca as putea sa-i calc pe urme, urmand gravura lasata de tocuri in praf..
Ora un’spe a sosit, Omul Negru n-a venit….
Artistii devin nerabdatori, se foiesc, fumeaza, stau ingramaditi pe capre… studentul sta, ca intr-o viziune a lui Torquemada, torturat de prezenta necurata a colegilor..Cel din stanga, cu parul cacaniu si incleiat, cu fata lunga exprimand o siretenie comparabila ca rafinament cu cea a unui pudel..cel din dreapta, cu un picior in groapa, student in pragul Marii Deveniri cosmice, cu lumanarea in ghiozdan in eventualitatea ca l-ar atinge Coasa din senin…o tanti cu corp de boxeur profesionist…matreata..glugi ciudate…
Ora doispe a sosit, Omul Negru n-a venit…
Tigari, cafea, sandwich-uri…Unii isi pierd increderea, altii incep sa spere. Unii lanseaza ipoteze, altii le combat. Doi studenti de sex masculin incep sa isi zambeasca provocator; o imbratisare amicala…asistenta, vine, pleaca unduindu-si nouazeci saizeci-nouazeci-ul, batzaie din piciorus, pufaie..Studentul La Arte e mic. Si singur. Dar nu e hardcorist. D-aia nu mai poate el ca societatea nu-l intelege. Priveste in jur de parca ar fi in groapa de gunoi de la Parta. Are el ceva ganduri in capsoru-i jegos..
Ora unu a sosit, Omul Negru a venit! AAAAA!
Negru. De la haine pana la ochelari pana in cerul gurii. Da, dar fara tricou cu trupe. Negru si select. Si foarte mic. Mai mic chiar decat Studentul La Arte. Cu trei fraze mustind de spirit demoleaza cateva edificii intelectuale. Rade tot, taie cu maceta, sfasie cu dintii. Defriseaza sperante. Desfiinteaza lucrarea necompozitionala a Studentului La Arte si-l nominalizeaza printre cei mai prosti trei studenti. Studentului La Arte i se rupe inima…atatia bani aruncati pe panza.. Omul Negru pleaca intr-o tornada de schite, vopsea galbena si ganduri glorioase..
Pe strada, o femeie trece, invaluita in haine de nylon negru…cu doua coroane funerare uriase pe fiecare umar, ca doua aripi negre…Simt sub picioare pamantul cutremurat de zvarcolirea lui Bacovia in mormant ha ha ha.
Studentul La Arte deschide usa Fabricii de Paine.(Fabricutza de Painica Mica). O cucoana machiata violent cu albastru neon ii relateaza ca au inchis, ca ii pare rau si ii gand ii spune sa se mai duca-n..
El intreaba atunci o fata stearsa:se mai gaseste paine pe undeva?da, pe la magazinasele din 700, tre’ sa fie, etc..Studentul cauta, intr-o incercare initiatica, iscodeste, se uita, scormoneste ca dupa iarba de leac. Painea nu exista. Painea nu are loc sub soare. Painea e ca piesele lui Eugen Ionescu: absurda in esenta si ea insasi glorificare a absurdului.
In piata, mizerie. De parca ar fi putut fi altcevaJ.
-Tigari, frumoaso?Tigari..
- Ti-e frig, papusa?…
-Da, ce doresti, domnisoara? Un kil de mere?Un kil jumate?…
Insistentele se concretizeaza intr-un kil de mere si trei banane semi-innegrite.
Sarind din nou poarta baroca de fier forjat in optzeci si trei, Studentul la arte ajunge in scorbura unde-si desfasoara cursul vietii. Acolo, il asteapta alti infometati, suferinzi. Sunt tot Studenti La Arte. Ei ridica usor capetele din asternutul intunecos, niste ochi se dezlipesc cu speranta…ciocurile cascate asteapta fara sa piuie…
- Nu mai e paine… Dar avem fructe, copii! Fructe!….