In curtea din spate, taranii distilau un lichid suspect. Cand rosu, cand alb, urmarind semnele oculte din foaia populara, lichidul mocnea democratic in vazul obstii.
Atmosfera era patriarhala..apusul zvacnea zamolxian in departari..o buda se profila vajnic pe ceruri, din lemn stramosesc, cu foi gingase acoperite cu semne cabalistice emoliente si stiuleti de cucuruzi. Aproape pagan, ritualul lua forme din fum si se reorienta dupa bataia vantului.
Rebisul, chihlimbariu, se transforma..de pere..de pruna..Vasileeeeeeee..ce athanoru’ meu… adu odata recipientul sacru!..Si odata cu traditia aceasta non indo europeana, Soma cea foarte indo europeana se filtra prin metoda binecunoscut umana..in sancta sanctorum de lemn, iar initiatii mergand agale printre cucuruzi,o desertau pe via porumbina.
V.I.T.R.I.O.L., striga magul cu un accent oltenesc. Nu acronimul. Aduceti-l!
Aburul se ingrosa odata cu inaltarea noilor temple, de lemn. Ectoplasma tinea neaparat sa incununeze altarele septentrionale cu pacla ei organica.
Baphomet, se inchinara ei..Vasul capatase ectoplasma proprie. O mana acuzatoare iesind din Vas, puncta paharul. Un deget arata calea, in calitatea sa de continator al fertilitatii metaforice, mijlociul. In virtutea de aur a simetriei, centrul care desparte mana intr-o oglinda imperfecta, epifanie a lui Priapus.. Din Vas, paharele se umpleau galgaind intunericul ce va sa vie.
