Aventurile studentului la arte

Aventurile studentului la arte-varianta necenzurata
~The anti-Papillon League~

Este mic, este infofolit intr-un palton negru, scamosat, cu trei numere mai mare si cu un cordon atarnand prea putin estetic. Blugii inuman de demodati sunt cel putin jerpeliti si cu o ruptura proaspata, gratie gardului pe care l-a sarit in incercarea de a ajunge mai repede. In mana cara o lucrare lesinata, spalacita, plina de arabescuri psihedelice,care ii oglindeste fidel starea de spirit. Sub ruptura din genunchi a blugilor se lafaie o vanataie cu o forma plastica, intr-o gama de culori reci, dar punctata compozitional de rigola rosie a zgarieturii. Pleata pe jumatate vopsita ii cade in dezordine peste ochii migdalati, umflati de nesomn si sustinuti de cearcane. Pare descrierea poetului demonic, dar nu, nu e personajul romantic strigandu-si rebeliunea in parcuri dezolante. Este doar studentul la arte, si inca unul netalentat.
Intr-un final, dupa ce vantul l-a impins de cateva ori pe sosea, purtat de panza ca un Icar modern, suie miile de trepte care duc spre Roma. Adica spre atelier. Se strecoara ca o umbra, piteste kitsch-ul intr-un colt si se aseaza strategic intr-o balta de vopsele. Colegii sai discuta diverse aspecte mondene, alternand cu subiecte gen initierea samanilor, pretul berii, relatiile personale, arta fotografiei, etc. Discuta intre ei, nu cu el.Studentul la arte se gandeste;oare calitatea de student la arte il defineste? Este acesta atributul sau principal?Inainte de a fi om, mamifer, brunet, haios, rau, este el Studentul La Arte?Intr-un mod evident raspunsul aluneca precum un vierme scarbos pe langa student. Nu ca ar constitui o piatra filosofala acest raspuns. Neeeeh…
Pe coridor se aude un sunet medieval: copite. Cai, tropaind lin pe strazile pavate cu piatra ale unui burg pustiit de ciuma. Asistenta, incaltata cu cizme dotate cu tocuri foarte inalte, produce acel zgomot delicat, ritmat. Cizmele sunt scumpe iar posesoarea lor este foarte imblanita. Cum vine, pasind impetuos,incadrata de blana, pare un viezure urias sau un harciog cu ceva mai mult tupeu. Priveste doct lucrarile expuse sarguincios de acei studenti care au o cariera academica in fata.
Ora zece a sosit, Omul Negru n-a venit…..
Asistenta fileaza lucrarile cu coltul ochiului, clipind ca o bataie de aripa. A unui fluture aurit… Isi tuguiaza buzele baltind intr-un rouge roscat, uleios, gras. De la o firma al carui nume si locatie ii suna studentului mai exotic decat dragonul de Komodo.
-Ttttttz!….Nu e prea grozava…dezamagirea ii paraseste insa repede figura profesionista. O voce cu un puternic accent oltenesc, sau poate doar schingiuita de incultura :
-Da’ mai vine profu’ azi? (apoi mai incet: sau ce p**a mea?..)
-Da, da, vine, domnul profesor va ajunge in curand.
Ah, rostirea impecabila, vocea catifelata ca un trandafir din piata 700, izbesc urechea studentului. Ascensiune nebanuita, dati-mi zeilor mie, si nu ma duceti in ispita non-actiunii…daca as putea sa-i calc pe urme, urmand gravura lasata de tocuri in praf..
Ora un’spe a sosit, Omul Negru n-a venit….
Artistii devin nerabdatori, se foiesc, fumeaza, stau ingramaditi pe capre… studentul sta, ca intr-o viziune a lui Torquemada, torturat de prezenta necurata a colegilor..Cel din stanga, cu parul cacaniu si incleiat, cu fata lunga exprimand o siretenie comparabila ca rafinament cu cea a unui pudel..cel din dreapta, cu un picior in groapa, student in pragul Marii Deveniri cosmice, cu lumanarea in ghiozdan in eventualitatea ca l-ar atinge Coasa din senin…o tanti cu corp de boxeur profesionist…matreata..glugi ciudate…
Ora doispe a sosit, Omul Negru n-a venit…
Tigari, cafea, sandwich-uri…Unii isi pierd increderea, altii incep sa spere. Unii lanseaza ipoteze, altii le combat. Doi studenti de sex masculin incep sa isi zambeasca provocator; o imbratisare amicala…asistenta, vine, pleaca unduindu-si nouazeci saizeci-nouazeci-ul, batzaie din piciorus, pufaie..Studentul La Arte e mic. Si singur. Dar nu e hardcorist. D-aia nu mai poate el ca societatea nu-l intelege. Priveste in jur de parca ar fi in groapa de gunoi de la Parta. Are el ceva ganduri in capsoru-i jegos..
Ora unu a sosit, Omul Negru a venit! AAAAA!
Negru. De la haine pana la ochelari pana in cerul gurii. Da, dar fara tricou cu trupe. Negru si select. Si foarte mic. Mai mic chiar decat Studentul La Arte. Cu trei fraze mustind de spirit demoleaza cateva edificii intelectuale. Rade tot, taie cu maceta, sfasie cu dintii. Defriseaza sperante. Desfiinteaza lucrarea necompozitionala a Studentului La Arte si-l nominalizeaza printre cei mai prosti trei studenti. Studentului La Arte i se rupe inima…atatia bani aruncati pe panza.. Omul Negru pleaca intr-o tornada de schite, vopsea galbena si ganduri glorioase..
Pe strada, o femeie trece, invaluita in haine de nylon negru…cu doua coroane funerare uriase pe fiecare umar, ca doua aripi negre…Simt sub picioare pamantul cutremurat de zvarcolirea lui Bacovia in mormant ha ha ha.
Studentul La Arte deschide usa Fabricii de Paine.(Fabricutza de Painica Mica). O cucoana machiata violent cu albastru neon ii relateaza ca au inchis, ca ii pare rau si ii gand ii spune sa se mai duca-n..
El intreaba atunci o fata stearsa:se mai gaseste paine pe undeva?da, pe la magazinasele din 700, tre’ sa fie, etc..Studentul cauta, intr-o incercare initiatica, iscodeste, se uita, scormoneste ca dupa iarba de leac. Painea nu exista. Painea nu are loc sub soare. Painea e ca piesele lui Eugen Ionescu: absurda in esenta si ea insasi glorificare a absurdului.
In piata, mizerie. De parca ar fi putut fi altcevaJ.
-Tigari, frumoaso?Tigari..
- Ti-e frig, papusa?…
-Da, ce doresti, domnisoara? Un kil de mere?Un kil jumate?…
Insistentele se concretizeaza intr-un kil de mere si trei banane semi-innegrite.
Sarind din nou poarta baroca de fier forjat in optzeci si trei, Studentul la arte ajunge in scorbura unde-si desfasoara cursul vietii. Acolo, il asteapta alti infometati, suferinzi. Sunt tot Studenti La Arte. Ei ridica usor capetele din asternutul intunecos, niste ochi se dezlipesc cu speranta…ciocurile cascate asteapta fara sa piuie…
- Nu mai e paine… Dar avem fructe, copii! Fructe!….