Intunericul se lasa usor, invelind taramurile hiperboreene intr-o panza usoara, un giulgiu insangerat peste rituri nedescifrate de ochiul profan. Cel Batran facu cativa pasi spre rebis. Murmura cu buzele descantate de slanina cateva vorbe sacre..
Acum, recipientul devenise axis mundi.Din centrul lui curgeau alfanumeric deslusirile, in capsule fragile de sticla. Vortexul pulsa, pretandu-se atingerii unei maini. Mai mult sau mai putin receptiva, respectiv curata. Cat despre Mana divina isi dezintegrase ego-ul spre a primeni impersonalitatea principiului.
In tacere, adeptii, cu siguranta celui care stapaneste tehnica, ridicara paharele spre cer.
Abisul sucului gastric contopi primul pahar alaturi de festinul salbatic. Si vraja exploda, scurgandu-si continuitatea pe tevile de cupru ale athanorului..
Puterile noptii revarsau tarie in lichidul sacru. In masuratorile profane, chiar si saptezeci si sapte de crestaturi, in tagma gradelor. Adica puterea de a arde, cu flacara vie, daca la neatentia magului vapaia tutunului ar cadea napasta peste pahar.
Arborele luminos si-a infipt curand crengile binecuvantate in spiritele adeptilor. Cei dedati spre dulce posedare mistica erau marcati cu semnul alesilor, roseata violacee a nasului si adancile cearcane vadind profunzimea viziunii.
Cel Batran se retrase, cu mintea colcaind de cugetari intelepte, deoparte. Caci multe au fost intalnirile sale cu cele nevazute, iar cararile vazduhului erau deja batatorite pentru el.
Lichidul sacru in canitatile frizand homeopaticul, nu avea darul a-l trimite neintarziat alaturi de credinciosi spre inalturi. Cugetul sau era de mult contopit cu realitatile supranaturale grosiere si usor tangibile. Iar cand se infrupta din lichidul cunoasterii, o facea fara sa se foloseasca de metodele greoaie ale nestiutorilor, de magia primitiva a paharului. Ci, prin cai nestiute de plebe, isi tragea intelepciunea si buna dispozitie direct din sursa inepuizabila. Se spunea, in soapte de adoratie, ca Cel Batran putea prevesti eficienta rebisului, scufundandu-si capul cu totul in vas si ingurgitand sacrificial cantitati nebanuite.
Dar aceasta nu era o celebrare obisnuita. A douasprezecea luna mugea tintuita pe cer, cerand sangele totemic. Asa ca, la invatamintele Celui batran, totemul a fost scos din templu, guitand, cu ajutorul incaltarilor aplicate in locul caruia dupa trecere in nefiinta i se zice sunca.
Pe pamantul proaspat atins de cativa stropi, semn al aprobarii zeilor barbari, tarana se contopise cu apa intr-o primordiala incarnare, prea rusinos catalogata mocirla. Adeptii stiau insa ca este sanul primitor al mamei pamant, deci nu pregetau sa se imbaieze, izbiti de duhul vesel si aprig al lichidului, ca atinsi de un inger al bunei vestiri. Alaturi, pregatindu-si plecarea, totemul ii imbratisa cu picioarele sale durdulii.
Si chiuituri napraznice alungau spiritele potrivnice, pe ritmuri aduse de calatori din rasarit.Sunetele completau hipnotic curgerea orgiastica a lichidului sacru, orientale, sacadate,cu vhoci hademenitoare si cu parfum de sintetizator aprins langa cort prin combustie spontana.
